Istoricul instituţiei

1864 - Începutul învăţământului la Oneşti este urmarea aplicării Legii Instrucţiunii Publice semnată de domnitorul Al. I. Cuza la 25 noiembrie 1864, care stabilea 3 grade de învăţământ (primar, secundar, superior) şi proclamă obligativitatea învăţământului primar. Astfel, în 1866 se înfiinţează la Oneşti, Şcoala de Băieţi.

1869 - Primarul de atunci, Nicolae Măgureanu, semnează la 10 ianuarie actul de numire al învăţătorului George Argenescu, care preda la toate clasele şi avea 51 de elevi pe zi. Un pas important în evoluţia învăţământului oneştean l-a constituit înfiinţarea în 1870 a Şcolii de Fete.

Până în 1909, când s-a inaugurat noul local cu două săli de clasă, şcolile funcţionau în camere închiriate de la locuitori şi aveau doi învăţători: George Argenescu si Vasile Dobrescu.

După Primul Război Mondial, începe o perioadă deosebită în dezvoltarea învăţământului oneştean. Şcolile, grav avariate în urma războiului, sunt reconstruite prin intermediul comitetelor de construcţii şi a comitetelor şcolare, care impuneau cetăţenilor taxe în funcţie de venitul acestora. Astfel, în 1923 s-a construit Şcoala de Fete cu două clase, în spatele Şcolii de Băieţi, pe o suprafaţă de 3 prăjini. Învăţători erau: Ion Fătu, Nicolae Măciucă, Agurita Arbănas şi Maria Mânecuţă. Cu toate acestea, obligativitatea învăţământului a rămas la nivel de deziderat în acea perioadă. Recensământul din 1930 a înregistrat 2782 de persoane din care 1036 erau analfabeţi.

1934 - S-a înfiinţat Şcoala de Peste Vale, care închiria săli de la doi particulari. In 1938, în comuna Oneşti, erau următoarele unităţi şcolare: Şcoala de Băieţi cu 4 învăţători (director-Nicolae Măciucă), Şcoala de Fete cu 4 învăţătoare (director-Ana Fătu), Şcoala Mixtă de Peste Vale (director-D.Desagă), Grădiniţa de Copii (director-Elisaveta Tomiuc), Şcoala Mixtă de la Răcăuţi cu doi învăţători, Şcoala Mixtă de la Buciumi cu 4 învăţători.

1940 - În timpul cutremurului, localul Şcolii de Băieţi a fost avariat şi lucrările au fost efectuate de antreprenorul italian Giuseppe da Monte. Cursurile au fost suspendate în această perioadă, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când trupele sovietice au trecut şi prin Oneşti, localul şcolii a fost transformat în spital. In acest moment, s-a pierdut şi cea mai mare parte din arhiva şcolii. O serie de registre şi de foi matricole au fost salvate de învăţătorii Ion Varga si Ion Puşcaşu. Condiţiile de funcţionare ale şcolii erau grele.

1944 - este anul în care cursurile au fost reluate din iniţiativa învăţătorilor Ioan Puşcaşu si Victoria Puşcaşu. Tot în acelaşi an au fost unificate cele două şcoli sub denumirea de Şcoala Primară Mixtă. Cadrele didactice ale şcolii primare mixte din Oneşti erau: Neculai Puşcaşu (director), Ioan Puşcaşu, Victoria Puşcaşu, Marieta Varga, Elena Opincă, Maria Mihalache, Gheorghe Ghioc. În 1946 s-a înfiinţat gimnaziul unic care a funcţionat până în 1948. În anul şcolar 1948/1949, anul reformei învăţămantului, existau la Şcoala Elementară din Oneşti cu  442 de elevi şi 17 cadre didactice, iar în anul şcolar 1958/1959, la Şcoala Generală din Oneşti învăţau 847 de elevi din care 457 în clasele I-IV, 267 în clasele V-VII, 123 în clasele VIII-XI (liceu seral) și 64 la secţia fără frecvenţă.

17 sept. 1959 - este momentul în care s-a înfiinţat Liceul Numărul 1 într-un local cu 18 săli de clasă, costul construcţiei fiind de 2.757.987 de lei. Liceul are trei secţii: cursul de zi, cursul seral si secţia fără frecvenţă. Aşadar, Liceul Numărul 1 este continuatorul Şcolii de 7 ani, ce a fost creată în 1866 sub denumirea de Şcoala Primară de Băieţi.

Liceul Numărul 1 a fost nucleul din care s-au desprins cadre didactice care au fondat alte şcoli în localitate. Când s-a înfiinţat Şcoala Generală Nr. 5, în 1962, profesorii şi învăţătorii ei au provenit din rândul cadrelor didactice din liceul nostru. La fel s-a întâmplat şi în 1963 când a luat fiinţă Liceul Numărul 2.

1978 - titulatura şcolii a devenit Liceul Teoretic de Matematică și Fizică Nr. 1 până în 1982 când i s-a spus Liceul Industrial Nr. 4 .

1990 - anul în care instituţia a devenit Liceul Teoretic “Grigore C. Moisil”.

1 sept. 2003 - vechiul “Liceu de Mate-Fizica”, aşa cum a rămas el în conştiinţa localnicilor, a dobândit titulatura de Colegiu Naţional “Grigore Moisil”, ca urmare a rezultatelor remarcabile obţinute de profesori şi de elevi de-a lungul timpului, dar şi pentru că a menţinut şcoala oneşteană la cote de înaltă performanţă. Prin programele pe care le derulează, colegiul a devenit Şcoala Asociată UNESCO. De-a lungul timpului, profesorii colegiului au publicat lucrări individuale şi de grup, articole în reviste de specialitate prestigioase. Acest fapt ilustrează că profesorii colegiului nostru sunt antrenaţi în munca de cercetare ştiinţifică, pe care a inaugurat-o însuşi Grigore C. Moisil in 1969, când, păşind pragul şcolii noastre, înfiinţa alături de profesori şi elevi, Societatea Ştiinţifică şi Cultural-Artistică. Această societate, dupa moartea academicianului, avea să-i poarte numele.